Taping logopedic

Tapingul logopedic este o metodă suplimentară prin care benzi elastice de taping sunt aplicate pe anumite zone ale feței sau gâtului, ținând cont de sarcina concretă a activității corecționale. În centrul „Logoped-Magician” considerăm benzile de taping nu ca pe o metodă independentă de corectare a vorbirii, ci ca pe unul dintre instrumentele posibile, care poate fi utilizat după evaluarea directă a articulației și a motricității verbale a copilului.

Tapingul în logopedie nu este necesar fiecărui copil. Înainte de aplicarea lui este important să înțelegem cum funcționează buzele și mandibula, cât de bine controlează copilul mișcările articulatorii, dacă există o tensiune musculară pronunțată și ce sarcină trebuie rezolvată în cadrul ședințelor.

De aceea, nu ne orientăm după scheme universale de pe internet și nu alegem aplicația doar după denumirea tulburării de vorbire. Mai întâi evaluăm particularitățile copilului și stabilim planul activității corecționale, iar abia apoi decidem dacă are sens să folosim benzile de taping logopedic ca metodă suplimentară.

Ce este tapingul în logopedie și pentru ce se utilizează

Benzile de taping în logopedie reprezintă utilizarea unor benzi elastice pe anumite zone ale feței sau gâtului în cadrul activității corecționale. Banda de taping în sine nu „formează” sunetele și nu corectează vorbirea. Sarcina ei este de a oferi un sprijin suplimentar acolo unde logopedul lucrează cu motricitatea articulatorie, poziția buzelor, mandibulei sau anumite abilități motorii.

În funcție de situație, benzile de taping logopedic pot fi utilizate pentru mai multe sarcini:

• reducerea tensiunii excesive în anumite zone;
• stimularea suplimentară a mușchilor în cazul unei activități reduse;
• ajutarea copilului să simtă mai bine poziția buzelor sau a mandibulei;
• susținerea direcției sau poziției necesare în timpul exercițiilor articulatorii.

Considerăm întotdeauna tapingul o metodă auxiliară. Baza rămân ședințele logopedice, iar decizia privind utilizarea benzilor de taping depinde de sarcina concretă care trebuie rezolvată în cazul unui anumit copil.

Ce sarcini poate rezolva logopedul cu ajutorul benzilor de taping

Folosim benzile de taping doar atunci când acestea au o sarcină clară în activitatea corecțională generală. Aplicația în sine nu înlocuiește exercițiile și nu oferă un efect universal — sensul ei depinde de particularitățile motricității articulatorii pe care le observăm la copil.

Benzile de taping în logopedie pot fi utilizate pentru:

• reducerea tensiunii excesive în anumite zone musculare;
• oferirea unei stimulări suplimentare în cazul unei activități insuficiente;
• ajutarea copilului să simtă mai bine poziția buzelor, obrajilor sau mandibulei;
• susținerea unei poziții mai stabile în timpul mișcărilor articulatorii;
• completarea lucrului asupra coordonării și controlului motricității verbale.

La doi copii cu dificultăți de vorbire asemănătoare, sarcinile pot fi diferite. De aceea, nu folosim tapingul după un șablon și nu asociem o singură schemă cu un singur diagnostic: mai întâi evaluăm mișcările concrete și abia apoi decidem dacă această metodă este necesară.

Ce tipuri de taping se utilizează în practica logopedică

În activitatea logopedică se folosesc mai multe variante de taping. Acestea diferă prin forma aplicației și prin sarcini, astfel încât alegerea nu depinde de metoda care este „mai bună”, ci de ceea ce trebuie corectat concret la copil.

Tapingul kinesiologic

Pentru acesta se folosesc benzi elastice de taping, care sunt aplicate pe anumite zone ale feței sau gâtului. O astfel de variantă poate fi utilizată în lucrul cu tensiunea musculară, poziția buzelor, mandibulei și alte elemente ale motricității articulatorii.

Cross-taping

Cross-tape-urile sunt mici aplicații sub formă de plasă. Acestea sunt utilizate local atunci când specialistul lucrează cu o zonă limitată și cu o sarcină concretă.

Variante combinate

În unele cazuri, logopedul poate combina diferite tipuri de taping. Alegem varianta nu după un șablon gata făcut, ci ținând cont de zona care necesită atenție și de funcția care trebuie susținută în cadrul ședințelor.

Tapingul mușchiului orbicular al gurii și al zonei buzelor

Buzele participă nu doar la pronunțarea sunetelor. De poziția și mobilitatea lor depinde cât de precis poate copilul să efectueze mișcările articulatorii, să mențină poziția necesară și să treacă de la una la alta. De aceea, în timpul lucrului direct acordăm atenție modului în care copilul își închide buzele, le mișcă și cât de simetric îndeplinește sarcinile.

Tapingul mușchiului orbicular al gurii poate fi utilizat ca metodă suplimentară dacă este necesar să se susțină activitatea acestei zone. De exemplu, atunci când copilului îi este dificil să mențină o anumită poziție a buzelor, există o asimetrie pronunțată a mișcărilor sau un control insuficient al părții inferioare a feței.

Benzile de taping pentru gură nu înlocuiesc exercițiile articulatorii și, de unele singure, nu corectează sunetele siflante, șuierătoare sau sonante. Le considerăm doar o parte a activității generale asupra motricității articulatorii.

Când specialistul acordă atenție funcționării buzelor

Motive pentru o evaluare mai detaliată pot fi:

• dificultăți în menținerea poziției articulatorii indicate;
• asimetrie vizibilă a mișcărilor buzelor;
• tensiune excesivă în zona gurii;
• precizie sau stabilitate insuficientă a mișcărilor;
• dificultăți în controlul mandibulei în timpul exercițiilor.

Pe baza unui singur astfel de semn nu se poate trage o concluzie cu privire la cauza dificultății de vorbire. Evaluăm funcționarea buzelor împreună cu celelalte componente ale articulației și abia după aceea stabilim dacă este necesară o metodă suplimentară.

Când poate logopedul utiliza tapingul

Nu folosim tapingul doar pentru că un copil are o tulburare de vorbire. Mai întâi analizăm cu ce anume este legată dificultatea: dacă există o tensiune excesivă, o activitate insuficientă a anumitor mușchi, dificultăți în controlul mișcărilor articulatorii sau în menținerea poziției necesare.

Tapingul poate fi luat în considerare dacă este necesar:

• să se reducă tensiunea pronunțată în anumite zone;
• să se stimuleze suplimentar mușchii în cazul unei activități reduse;
• să se ajute copilul să simtă mai bine poziția buzelor sau a mandibulei;
• să se susțină lucrul asupra coordonării mișcărilor articulatorii;
• să se completeze exercițiile pentru motricitatea verbală.

În cazul dizartriei, benzile de taping pot fi de asemenea utilizate, dar nu ca metodă independentă de corecție. În astfel de cazuri analizăm sarcina concretă și includem metoda suplimentară doar atunci când aceasta este potrivită în programul general al ședințelor.

Diagnosticul în sine nu determină necesitatea tapingului. La doi copii cu dificultăți de vorbire asemănătoare, funcționarea mușchilor și sarcinile motorii pot diferi considerabil, de aceea decizia este întotdeauna luată individual.

Cum se combină benzile de taping cu ședințele logopedice

Tapingul nu înlocuiește activitatea corecțională principală. Dacă un copil are dificultăți de articulație, continuăm să lucrăm cu mișcările buzelor și limbii, coordonarea, motricitatea verbală și consolidarea abilităților necesare. Banda de taping poate fi doar un instrument suplimentar în această activitate.

În funcție de sarcină, o putem combina cu:

• exerciții articulatorii;
• sarcini pentru controlul și coordonarea mișcărilor;
• exerciții pentru menținerea unei anumite poziții articulatorii;
• lucrul asupra motricității verbale;
• teme pentru acasă pentru consolidarea abilității.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Sensul tapingului este de a susține o activitate concretă, nu de a o înlocui. De aceea, nu considerăm aplicația o procedură separată care, de una singură, ar trebui să schimbe vorbirea copilului.

Se poate face taping logopedic copilului în mod independent

Nu este recomandat să fie repetate scheme de pe internet fără evaluarea unui specialist. Chiar dacă în fotografii benzile de taping sunt poziționate la fel, scopul aplicației poate fi diferit la copii diferiți: unul are nevoie de lucru asupra poziției buzelor, altul — asupra mandibulei sau asupra unei anumite mișcări.

Schemele de taping logopedic le alegem pentru o sarcină concretă. Luăm în considerare zona, direcția aplicației, particularitățile mișcărilor articulatorii și reacția pielii. De aceea, o schemă gata făcută pentru un diagnostic sau un anumit sunet nu poate fi considerată universală.

Dacă tapingul este utilizat în lucrul cu copilul, este important ca părinții să respecte recomandările specialistului și să nu modifice singuri poziția benzii de taping.

Ce este important de luat în considerare la tapingul copiilor

Înainte de aplicare, acordăm atenție nu doar sarcinii tapingului, ci și modului în care copilul tolerează materialul în sine. Sunt importante starea pielii, sensibilitatea la stratul adeziv, confortul în timpul purtării și reacția după aplicare.

Este important ca părinții să urmărească zona aplicației. Dacă apare o roșeață pronunțată, mâncărime, senzație de arsură sau copilul încearcă permanent să îndepărteze banda de taping, aceasta nu trebuie lăsată doar pentru că „așa trebuie”. Într-o astfel de situație, este mai bine să fie îndepărtată aplicația și specialistul să fie informat despre reacție.

Nici durata purtării nu trebuie să fie universală. Oferim recomandări ținând cont de aplicația concretă și de reacția copilului, nu după principiul „câteva zile sunt potrivite pentru toți”.

Când tapingul nu se utilizează

Nu aplicăm banda de taping dacă pielea din zona presupusă este deteriorată, puternic iritată sau există deja o reacție la stratul adeziv. De asemenea, aplicația nu trebuie continuată dacă copilul o tolerează greu: se plânge de mâncărime, senzație de arsură sau disconfort vizibil.

Dacă un copil are afecțiuni care pot influența siguranța tapingului, este mai bine ca acest aspect să fie discutat suplimentar cu specialistul și, dacă este necesar, cu medicul. Nu există aici o listă universală pentru toate cazurile — decizia depinde de situația concretă.

Banda de taping în sine este considerată doar un instrument suplimentar, de aceea nu are sens să fie utilizată cu orice preț. Dacă aplicația provoacă o reacție nedorită sau nu corespunde sarcinii activității corecționale, alegem o altă abordare.

Ședințe cu logopedul în centrul „Logoped-Magician”

În centrul „Logoped-Magician” începem lucrul cu evaluarea directă a vorbirii și articulației copilului. Observăm cum se mișcă buzele și mandibula, cât de bine controlează copilul pozițiile articulatorii, ce dificultăți apar în timpul îndeplinirii sarcinilor și ce anume trebuie corectat în primul rând.

După aceea stabilim planul ședințelor și alegem metodele pentru sarcina concretă. Dacă o metodă suplimentară este într-adevăr potrivită, aceasta este inclusă în activitatea corecțională generală și nu este utilizată separat de aceasta.

Le explicăm părinților ce se întâmplă în timpul ședințelor, la ce să fie atenți acasă și ce sarcini să îndeplinească între întâlniri. Dacă există îndoieli cu privire la faptul dacă o anumită metodă suplimentară este potrivită pentru copil, acest lucru poate fi discutat în cadrul unei consultații directe.