Întârziere în dezvoltarea psiho-verbală (DDP)
Întârzierea dezvoltării psihoverbale la copii este o stare în care copilului îi este mai dificil să își dezvolte vorbirea, să înțeleagă vorbirea adresată, să își mențină atenția, să comunice și să își însușească abilitățile conform vârstei.
Записаться на консультацию
ÎDPV se descifrează ca întârzierea dezvoltării psihoverbale. Este o stare în care la copil se formează concomitent mai lent vorbirea și anumite funcții psihice: atenția, memoria, gândirea, reacția emoțională, înțelegerea vorbirii adresate și abilitățile de comunicare.
Este important de înțeles că ÎDPV — nu este pur și simplu apariția târzie a cuvintelor. În cazul întârzierii dezvoltării psihoverbale, copilului îi poate fi dificil nu doar să pronunțe cuvinte, ci și să înțeleagă instrucțiuni, să se joace conform vârstei, să interacționeze cu semenii, să își mențină atenția și să își exprime dorințele.
Părinții nu ar trebui să intre în panică dacă vorbirea se dezvoltă mai lent decât la semeni, dar nici să aștepte că copilul “va depăși singur” nu este nevoie. Cu cât specialiștii observă mai devreme particularitățile dezvoltării, cu atât există mai multe posibilități de a sprijini blând copilul și de a construi activitatea corecțională.
În centrul «Logoped-Magician» examinăm ÎDPV complex. Pentru noi este important să înțelegem ce anume împiedică copilul să se dezvolte: dificultățile de vorbire, particularitățile atenției, memoriei, comportamentului, înțelegerii vorbirii, particularitățile senzoriale sau combinația mai multor factori. De aceea, corecția ÎDPV necesită de obicei participarea mai multor specialiști și lucru regulat acasă conform recomandărilor.
Cauzele ÎDPV la copii
Cauzele ÎDPV la copii pot fi legate nu de un singur factor, ci de o combinație de mai multe cauze. Uneori întârzierea dezvoltării psihoverbale se dezvoltă pe fundalul particularităților sarcinii și nașterii, tulburărilor neurologice, bolilor suportate, tulburărilor de auz, deficitului de comunicare verbală sau stresului emoțional. De aceea, la suspiciunea de ÎDPV este important să nu căutați cauza de sine stătător, ci să treceți printr-o diagnosticare complexă.
Cauzele ÎDPV la copii pot fi următoarele:
- diferite infecții, intoxicații și traume ale mamei, când fătul se afla în uterul ei;
- insuficiența de oxigen a fătului în uterul mamei;
- nașteri dificile;
- traumatizarea copilului în procesul nașterii;
- boli infecțioase grave ale copilului la vârstă fragedă;
- boli la nivel genetic și cromozomial;
- traumă psihologică la vârstă fragedă;
- lipsa comunicării verbale cu adulții;
- stres prelungit sau un mediu emoțional nefavorabil;
- tulburări de auz, din cauza cărora copilul percepe mai rău vorbirea adresată.
De asemenea, întârzierea psihoverbală se poate manifesta pe fundalul unor stări neurologice și medicale. Anume de aceea, în cazul semnelor pronunțate de ÎDPV, copilul poate avea nevoie de consultația nu doar a logopedului, ci și a neurologului, medicului ORL, surdologului, psihologului sau altor specialiști.
Activitatea corecțională va fi mai eficientă dacă specialiștii înțeleg cauzele dificultăților copilului și le iau în considerare la alcătuirea programului de ocupații. Este important nu doar să “facem copilul să vorbească”, ci să îl ajutăm să își dezvolte vorbirea, înțelegerea, atenția, gândirea, independența și comunicarea.
Simptomele și semnele ÎDPV la copii
Simptomele ÎDPV la copii se pot manifesta diferit. La un copil este mai vizibilă întârzierea vorbirii, la altul — dificultățile de înțelegere a vorbirii adresate, atenția, comportamentul sau comunicarea. De aceea este important să se evalueze nu un singur semn separat, ci tabloul general al dezvoltării.
Semnele ÎDPV la 1 an
La 1 an părinții pot fi alertați dacă copilul aproape nu gângurește, emite rar sunete, reacționează slab la adresare, nu răspunde la nume, aproape nu folosește gesturi și se comportă prea liniștit. De asemenea, merită să se acorde atenție dacă micuțul este puțin interesat de comunicarea cu adulții și aproape nu încearcă să atragă atenția prin sunete, mimică sau mișcări.
Semnele ÎDPV la 2 ani
La 2 ani copilul de obicei deja folosește cuvinte și începe să le unească în fraze simple. În cazul ÎDPV poate fi vizibil că sunt foarte puține cuvinte, copilul aproape nu repetă cuvinte noi, nu construiește fraze simple, nu poate numi obiecte cunoscute sau înțelege slab rugămințile simple.
Părinții pot fi de asemenea alertați dacă copilul arată mai des prin gesturi decât vorbește, nu încearcă să repete după adult, nu folosește vorbirea pentru rugăminți și aproape nu se adresează adulților prin cuvinte.
Semnele ÎDPV la 3 ani
La 3 ani, în cazul ÎDPV, se poate menține lipsa vorbirii frazale sau vorbirea poate fi foarte săracă și neclară. Copilului îi poate fi greu să înțeleagă o instrucțiune simplă, să răspundă la o întrebare, să povestească despre o dorință, să repete o frază scurtă sau să se includă în jocul cu semenii.
De asemenea, pot exista dificultăți de înțelegere a povestirilor simple, poveștilor, denumirilor obiectelor, părților corpului, acțiunilor. Uneori copilul vorbește prin cuvinte sau sunete separate, dar nu folosește vorbirea ca modalitate deplină de comunicare.
Semnele ÎDPV la 4–5 ani
La 4–5 ani, în cazul ÎDPV, vorbirea poate rămâne puțin inteligibilă, prea rapidă sau, dimpotrivă, încetinită. Copilului îi poate fi dificil să repovestească o situație simplă, să răspundă la întrebări, să își mențină atenția, să memoreze instrucțiuni, să se joace după reguli și să comunice cu semenii.
Tulburările se pot reflecta și asupra comportamentului copilului. Părinții pot observa:
- oboseală rapidă;
- neatenție;
- memorare slabă;
- dificultăți în îndeplinirea instrucțiunilor;
- iritabilitate sau isterii frecvente;
- hiperactivitate;
- închidere în sine;
- dificultăți în joc și comunicare cu alți copii.
Un singur semn separat încă nu înseamnă că copilul are sigur ÎDPV. Dar dacă mai multe particularități se repetă regulat și sunt vizibile în situații diferite, este mai bine să vă adresați unui specialist pentru diagnosticare.
Comentariul specialistului
Un singur semn separat încă nu înseamnă că copilul are sigur ÎDPV. Dar dacă dificultățile se repetă în situații diferite — acasă, la plimbare, în comunicarea cu adulții și copiii, — este mai bine să nu așteptați “va trece de la sine”. Diagnosticarea ajută să se înțeleagă ce anume împiedică dezvoltarea vorbirii și ce ocupații sunt cu adevărat necesare copilului.
Cum se comportă copiii cu ÎDPV
Copiii cu ÎDPV se pot comporta diferit. Unii copii sunt activi, impulsivi, se comută rapid și nu pot să își mențină atenția mult timp. Alții, dimpotrivă, par închiși în sine, manifestă puțină inițiativă, evită comunicarea și preferă acțiuni monotone.
Copilului cu ÎDPV îi poate fi dificil să îndeplinească o instrucțiune din prima dată, să se includă într-un joc comun, să își explice dorințele prin cuvinte, să ceară ajutor sau să exprime emoții. Din această cauză pot apărea isterii, iritabilitate, comportament de protest sau retragere din contact.
Uneori părinții cred că copilul “pur și simplu nu ascultă” sau “îi este lene să vorbească”. Dar în spatele unui astfel de comportament pot sta dificultăți reale: copilul nu înțelege instrucțiunea, nu poate alege cuvintele, obosește repede sau nu știe cum să interacționeze cu adultul și copiii.
Noi le explicăm întotdeauna părinților: comportamentul copilului este important să fie examinat împreună cu vorbirea, înțelegerea, atenția, jocul și dezvoltarea emoțională. Numai astfel se poate înțelege ce ajutor este cu adevărat necesar.
Diagnosticarea și corecția ÎDPV
Diagnosticarea ÎDPV este necesară pentru a înțelege ce dificultăți anume are copilul: de vorbire, cognitive, comportamentale, auditive, neurologice sau complexe. De aceea, o singură examinare a logopedului poate fi insuficientă — copilul poate avea nevoie de consultația mai multor specialiști.
În diagnosticarea complexă pot participa:
- logopedul;
- defectologul;
- psihologul pentru copii;
- neurologul;
- medicul ORL;
- surdologul în caz de suspiciune de tulburare de auz;
- neuropsihologul în cazul dificultăților de atenție, memorie, comportament și învățare;
- psihiatrul pentru copii în caz de necesitate a diagnosticului diferențial.
În centrul «Logoped-Magician» alegem activitatea corecțională ținând cont de vârsta copilului, nivelul vorbirii, înțelegerii, comportamentului, atenției și particularităților interacțiunii. Pentru noi este important nu doar să evaluăm câte cuvinte spune copilul, ci să înțelegem cum comunică, cum se joacă, cum reacționează la adult, cum înțelege instrucțiunile și cât de pregătit este să se includă în ocupații.
Corecția ÎDPV poate include ocupații cu logopedul, defectologul, psihologul, exerciții pentru dezvoltarea motricității fine, atenției, memoriei, înțelegerii vorbirii, imitației, activității de joc și comunicării independente.
Un rol important îl are familia. Abilitățile se consolidează nu doar la ocupații, ci și acasă: în joc, situații cotidiene, plimbări, comunicarea cu adulții. De aceea le oferim părinților recomandări clare, care pot fi folosite în viața de zi cu zi.
Este important să se creeze pentru copil un astfel de mediu care ajută dezvoltarea vorbirii. Adulții ar trebui să numească calm și clar obiectele, să comenteze acțiunile, să susțină încercările copilului de a vorbi, să nu îl grăbească și să nu vorbească în locul lui permanent.
Prin ce se deosebește ÎDPV de ÎDV și ÎDP
Părinții confundă adesea ÎDV, ÎDP și ÎDPV. Aceste stări pot într-adevăr să se intersecteze, dar între ele există diferențe importante.
ÎDV — este întârzierea dezvoltării vorbirii. În acest caz, principala dificultate este legată de vorbire: copilul poate înțelege adresarea, îndeplini rugămințile, reacționa la adulți, dar vorbește puțin, vorbește neclar sau nu vorbește deloc.
ÎDP — este întârzierea dezvoltării psihice. În cazul ei, dificultățile se referă nu doar la vorbire, ci și la atenție, memorie, gândire, comportament, sfera emoțional-volitivă și pregătirea pentru învățare.
ÎDPV — este întârzierea dezvoltării psihoverbale. Așa este numită starea în care copilul are concomitent dificultăți cu vorbirea și cu dezvoltarea unor funcții psihice separate. Adică în cazul ÎDPV problemele se referă nu doar la pronunție sau vocabular, ci și la dezvoltarea generală a copilului.
Un specialist poate deosebi corect ÎDV, ÎDP și ÎDPV după diagnosticare. Pentru părinți este important să nu încerce să aleagă singuri diagnosticul, ci să se adreseze la timp pentru consultație.
Prin ce se deosebește ÎDPV de autism
ÎDPV și autismul pot avea manifestări exterioare asemănătoare: întârzierea vorbirii, contact slab, dificultăți în joc, reacții neobișnuite la adresare, dificultăți în interacțiunea cu adulții și copiii. Dar cauzele și structura tulburărilor sunt diferite.
În autism, pe primul plan ies mai des particularitățile interacțiunii sociale, comunicării, comportamentului și reacțiilor senzoriale. Copilului îi poate fi dificil să stabilească contact, să împărtășească atenția cu adultul, să folosească gesturi, să se includă în joc comun și să reacționeze flexibil la schimbări.
În cazul ÎDPV, principala problemă este legată de întârzierea formării vorbirii și funcțiilor psihice. Dar exterior aceste stări pot fi asemănătoare, mai ales la vârstă fragedă. De aceea, doar un specialist poate deosebi ÎDPV de autism după diagnosticare.
Dacă părinții observă întârzierea vorbirii, lipsa răspunsului, contact slab, joc monoton sau reacții neobișnuite, este important să nu stabilească diagnosticul de sine stătător, ci să se adreseze pentru o evaluare profesională.
Specialiști
Pentru un tratament eficient și o viziune cuprinzătoare a problemei, în proces sunt implicați diverși specialiști, și anume:
- Neurologul - studiază anamneza, după care se face o trimitere către medici specialiști, dacă este necesar;
- ORL - efectuează un examen pentru a confirma sau infirma deficiența de auz la copil;
- logoped;
- neuropsiholog;
- defectolog.
Întrebări frecvente
Tu întrebi, noi răspundem
Ai nevoie de ajutor?