Subdezvoltarea fonetică-fonemică a vorbirii (SFFV)

SFFV se caracterizează prin afectarea funcțiilor fonetice și fonematice la copii. Acest lucru influențează perceperea corectă, pronunția și utilizarea sunetelor vorbirii.

În logopedie, SFFV este privită ca o tulburare a laturii fonetico-fonematice a vorbirii. Aceasta înseamnă că copilului îi este greu nu doar să pronunțe corect sunete separate, ci și să audă diferența dintre foneme apropiate ca sonoritate: de exemplu, «s» și «ș», «b» și «p», «d» și «t».

Din această cauză, copilul poate confunda sunetele în vorbire, poate repeta incorect cuvintele, poate întâmpina dificultăți la analiza sonoră și la pregătirea pentru învățarea cititului și scrisului.

SFFV poate îngreuna învățarea, citirea, scrierea și înțelegerea vorbirii adresate, mai ales dacă vorbirea este rapidă sau neclară. De aceea, noi, la centrul «Logoped-Magician», recomandăm să nu așteptați ca dificultățile să dispară de la sine, ci să treceți printr-o diagnosticare logopedică.

Curs intensiv privind lansarea vorbirii la copii

Îmbunătățiți-vă abilitățile de vorbire în 6 săptămâni

Citeşte mai mult

Cauzele apariției SFFV

Apariția SFFV poate fi legată de diferiți factori: particularitățile maturizării sistemului nervos, influența factorilor nefavorabili în timpul sarcinii, complicații la naștere, boli și traumatisme ale SNC, precum și lipsa comunicării verbale cu copilul.

Uneori, dezvoltarea percepției fonematice este influențată de «alintarea» frecventă în vorbire, imitarea vorbirii incorecte a copilului sau un mediu verbal insuficient. În același timp, cauza exactă a SFFV nu poate fi întotdeauna determinată doar după semnele externe, de aceea diagnosticarea logopedică este importantă.

Important! Diagnosticarea timpurie și corecția la timp a SFFV cresc șansele pentru dezvoltarea corectă a vorbirii, pregătirea reușită pentru școală și însușirea mai ușoară a citirii și scrierii.

Semne și simptome ale SFFV

SFFV se poate manifesta diferit. La un copil este mai vizibilă pronunția incorectă a sunetelor, la altul — dificultățile de diferențiere a sunetelor asemănătoare după auz. Adesea, aceste manifestări se combină.

Cele mai frecvente semne ale SFFV:

• Pronunția incorectă a sunetelor: copilul poate deforma, înlocui sau omite sunete în cuvinte.
• Dificultăți în diferențierea sunetelor: copilului îi este greu să deosebească sunetele asemănătoare după auz.
• Tulburarea percepției fonematice: copilul întâmpină dificultăți în determinarea și diferențierea fonemelor.
• Greșeli la analiza sonoră: copilului îi este greu să identifice primul sau ultimul sunet din cuvânt, să împartă cuvântul în sunete.
• Instabilitatea pronunției sunetelor: copilul poate pronunța același sunet când corect, când incorect.
• Vorbire neclară: cuvintele pot suna estompat, mai ales dacă sunt lungi sau necunoscute.

De exemplu, copilul poate spune «sapcă» în loc de «șapcă», «ibă» în loc de «ribă», poate înlocui sunetele sonore cu cele surde sau poate confunda sunete apropiate ca sonoritate. Uneori, același sunet copilul îl pronunță corect într-un cuvânt, dar îl înlocuiește sau îl omite în altul.

În cazul tulburării percepției fonematice, copilului îi poate fi dificil să determine primul sau ultimul sunet din cuvânt, să repete un șir de silabe de tipul «ta-da-ta», să aleagă un cuvânt cu un sunet dat sau să împartă cuvântul în sunete.

Dacă observați la copil simptome asemănătoare, programați-vă la o consultație: specialistul va efectua diagnosticarea și va explica dacă este necesară corecția.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Dacă copilul înlocuiește, deformează sau omite sunete, acest lucru încă nu înseamnă că are obligatoriu SFFV. La diagnosticare, logopedul evaluează nu doar pronunția sunetelor, ci și auzul fonematic, capacitatea de a diferenția sunete asemănătoare, de a repeta șiruri silabice și de a efectua analiza sonoră. De aceea este important să nu vă orientați doar după simptome separate, ci să treceți printr-o examinare completă.

Prin ce diferă TF, SFV, SFF și SFFV

În logopedie, părinții întâlnesc adesea abrevieri asemănătoare: TF, SFV, SFF și SFFV. Ele sunt legate de latura sonoră a vorbirii, dar desemnează particularități diferite ale tulburării.

TF este folosit de obicei ca abreviere pentru tulburare fonetică. Dificultatea principală este legată de modul în care copilul pronunță sunete separate.

SFV — subdezvoltarea fonetică a vorbirii. În cazul acesteia este afectată pronunția sunetelor: copilul poate înlocui, deforma sau omite sunete, dar percepția fonematică poate fi păstrată.

SFF — subdezvoltare fonetico-fonematică. În acest caz, dificultățile se referă nu doar la pronunție, ci și la diferențierea sunetelor după auz.

SFFV — subdezvoltarea fonetico-fonematică a vorbirii. În practică, această formulare este utilizată pentru descrierea tulburării în care sunt afectate și pronunția sunetelor, și percepția fonematică.

Principala diferență dintre SFV și SFFV este că, în cazul SFV, copilului îi este dificil să pronunțe corect sunete separate, iar în cazul SFFV la aceasta se adaugă dificultăți de percepere, diferențiere și analiză a acestora.

De aceea, activitatea corecțională în cazul SFFV este de obicei mai amplă: logopedul lucrează nu doar asupra articulației, ci și asupra auzului fonematic, atenției auditive și pregătirii pentru analiza sonoră.

Prin ce diferă SFFV de SGV, dislalie și dizartrie

Este important ca SFFV să fie diferențiată de alte tulburări de vorbire, deoarece programul activității corecționale depinde de diagnostic.

În cazul SGV, este afectată nu doar pronunția sunetelor, ci și vocabularul, structura gramaticală, vorbirea coerentă. În cazul SFFV, dificultatea principală este legată de latura sonoră a vorbirii: pronunția, diferențierea și analiza sunetelor.

Dislalia se manifestă mai des ca tulburare a pronunției unor sunete separate. În cazul SFFV, la pronunția incorectă se adaugă dificultățile percepției fonematice.

Dizartria este legată de afectarea funcționării mușchilor aparatului de vorbire, de aceea vorbirea poate fi estompată, neclară, cu tulburări ale ritmului și mobilității limbii, buzelor, palatului moale. SFFV se poate combina cu alte tulburări, de aceea concluzia exactă o stabilește logopedul după examinare.

Diagnosticarea și corecția SFFV

Diagnosticarea SFFV include:

• analiza vorbirii copilului;
• evaluarea pronunției sunetelor;
• verificarea auzului fonematic;
• evaluarea capacității de a diferenția sunete asemănătoare;
• sarcini de repetare a silabelor și cuvintelor;
• evaluarea analizei sonore;
• la necesitate — recomandarea consultației altor specialiști.

Corecția SFFV se construiește individual. Mai întâi, logopedul determină ce sunete copilul pronunță incorect, dacă diferențiază sunetele asemănătoare după auz, dacă poate identifica sunetul în cuvânt și repeta șiruri silabice.

La ședințe, specialistul lucrează asupra dezvoltării atenției auditive și memoriei, formării și automatizării sunetelor, diferențierii fonemelor asemănătoare, structurii silabice a cuvântului și analizei sonore. Această muncă ajută la pregătirea copilului pentru citire și scriere.

Corecția SFFV poate include ședințe logopedice individuale și de grup, orientate spre dezvoltarea:

• abilităților fonetice;
• percepției fonematice;
• motricității vorbirii;
• articulației corecte;
• atenției auditive;
• memoriei;
• abilităților de analiză sonoră.

Cererea «tratamentul SFFV» este folosită adesea de părinți în limbajul de zi cu zi, dar în logopedie este mai corect să vorbim despre corecție. Aceasta nu este o procedură unică, ci o muncă sistematică, care include diagnosticare, ședințe regulate și recomandări pentru acasă.

În centrul «Logoped-Magician», noi selectăm programul de corecție după diagnosticare, deoarece la fiecare copil SFFV se poate manifesta diferit.

Ce dificultăți pot apărea la copiii cu SFFV

Dacă SFFV nu este corectată, copilului îi poate fi mai greu să însușească citirea și scrierea. Pentru învățarea citit-scrisului este important nu doar să pronunțe sunetele, ci și să le audă, să le diferențieze, să le identifice în cuvânt și să le coreleze cu literele.

La copiii cu SFFV pot apărea greșeli la citire, înlocuiri sau omisiuni de litere în scris, dificultăți la analiza sonoră, formarea lentă a deprinderii de citire. Copilul poate confunda sunete și litere asemănătoare, poate percepe mai greu sarcina după auz și poate obosi mai repede în timpul activităților.

Astfel de dificultăți nu înseamnă că copilul nu este capabil să învețe. Ele arată că are nevoie de ajutor logopedic la timp și de un program corecțional ales corect.

Prognostic și profilaxie

Prognosticul în cazul SFFV depinde de vârsta copilului, severitatea tulburării, regularitatea ședințelor și implicarea părinților în îndeplinirea recomandărilor logopedului. Cu cât corecția este începută mai devreme, cu atât este mai ușor să se formeze pronunția corectă a sunetelor, să se dezvolte percepția fonematică și să se reducă riscul dificultăților cu citirea și scrierea.

Profilaxia SFFV include:

• comunicarea regulată cu copilul;
• stimularea dezvoltării vorbirii de la vârstă fragedă;
• citirea cărților și discutarea celor auzite;
• jocuri pentru dezvoltarea atenției auditive;
• renunțarea la «alintarea» constantă în vorbire;
• adresarea la specialist la primele semne ale tulburărilor de vorbire.

Dacă copilul vorbește neclar, confundă sunetele sau nu le diferențiază după auz, este mai bine să nu așteptați vârsta școlară. Diagnosticarea logopedică ajută să se înțeleagă dacă există o tulburare și de ce ajutor are nevoie copilul.