Neurogimnastica pentru copii: exerciții pentru dezvoltarea vorbirii

Mulți părinți observă: copilul înțelege vorbirea, dar vorbește puțin. Sau vorbește, dar neclar. Sau repetă cu greu chiar și mișcări simple după adult. Cauzele pot fi diferite, dar un lucru unește majoritatea acestor cazuri — imaturitatea conexiunilor neuronale, care răspund de coordonare, atenție și activitatea de vorbire.

Neurogimnastica pentru copii — nu este o metodică de tratament și nici o modalitate magică de a «porni vorbirea». Este un complex de exerciții de joc, care ajută la antrenarea atenției, coordonării mișcărilor, trecerii de la o acțiune la alta și imitației. Anume aceste abilități creează baza pe care vorbirea se dezvoltă mai sigur.

În articol vom povesti cum funcționează neuroexercițiile pentru copii, ce sarcini sunt potrivite în funcție de vârstă și când activitățile de acasă nu sunt suficiente.

Ce este neurogimnastica și de ce are nevoie copilul de ea

Neurogimnastica — sunt exerciții care implică simultan corpul și creierul. Copilul nu doar se mișcă, ci îndeplinește acțiuni care necesită atenție, trecere de la o acțiune la alta, coordonarea mâinilor, control asupra succesiunii mișcărilor. Anume acest lucru deosebește neurogimnastica exerciții pentru copii de gimnastica obișnuită sau de jocul cu degetele.

La baza abordării se află ideea că mișcarea și procesele cognitive sunt legate între ele. Când copilul învață să coordoneze mâna dreaptă și mâna stângă, să mențină ritmul, să repete acțiunea după model — el antrenează nu doar corpul, ci și capacitatea creierului de a procesa informația, de a menține sarcina și de a trece de la o acțiune la alta.

Neurogimnastica pentru copii poate fi folosită ca parte a lucrului complex asupra vorbirii, atenției, memoriei și motricității. Ea nu înlocuiește diagnosticul logopedic și nu corectează tulburările de vorbire de la sine — dar poate deveni un adaos util la munca corecțională principală.

Exercițiile sunt selectate ținând cont de vârsta și particularitățile copilului concret. Ceea ce este potrivit pentru un copil de trei ani nu se va potrivi unui elev de clasa întâi — și invers.

Cum sunt legate mișcările, motricitatea și dezvoltarea vorbirii

Vorbirea — nu înseamnă doar limbă și buze. Este o muncă complexă a creierului, la care participă atenția, percepția auditivă, memoria, capacitatea de a menține succesiunea acțiunilor și de a-și controla corpul. Copilul căruia îi este greu să repete o mișcare simplă după adult întâmpină adesea dificultăți asemănătoare și în vorbire — îi este dificil să reproducă un cuvânt, să rețină instrucțiunea, să treacă de la o acțiune la alta.

Anume de aceea în munca logopedică nu ne limităm doar la articulație. Noi ne uităm la felul în care copilul:

• ascultă și înțelege instrucțiunea;
• repetă mișcările după model;
• trece de la o acțiune la alta;
• menține atenția pe parcursul activității;
• coordonează mișcările ambelor mâini;
• acționează în ritmul stabilit.

Neuroexercițiile pentru copii pot susține dezvoltarea fiecăreia dintre aceste abilități. Motricitatea fină și grosieră, imitația, ritmul, coordonarea — toate acestea creează baza pe care activitatea de vorbire se dezvoltă mai stabil.

Este important de înțeles: legătura dintre mișcare și vorbire există, dar ea nu este liniară. Neurojocurile pentru pornirea vorbirii pot fi parte a lucrului cu specialistul, dar nu înlocuirea lui. Rezultatul depinde de vârsta copilului, caracterul dificultăților și de cât de regulat și corect sunt selectate exercițiile.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Dacă copilul nu se descurcă cu o instrucțiune motorie simplă — aceasta este deja informație pentru logoped. Dificultățile de imitare a mișcărilor preced adesea dificultățile de reproducere a sunetelor și cuvintelor.

Când neuroexercițiile pot fi utile copilului

Neurogimnastica pentru cei mici și preșcolari — nu este o măsură de urgență și nici un element obligatoriu al dezvoltării fiecărui copil. Dar există situații în care părinții pot să-i acorde atenție.

Merită să vă uitați mai atent la neuroexercițiile pentru copii, dacă copilul:

• vorbește vizibil mai puțin decât semenii sau aproape nu vorbește;
• pronunță cuvintele neclar, iar chiar și apropiații îl înțeleg cu greu;
• repetă prost mișcările după adult — se încurcă, pierde succesiunea;
• obosește repede la activități, nu menține atenția nici măcar pentru scurt timp;
• trece cu greu de la o sarcină la alta;
• nu îndeplinește o instrucțiune simplă în doi pași («ia și pune»);
• întâmpină dificultăți cu imitația — mimică, gesturi, mișcări;
• se pregătește de școală, dar există întrebări legate de atenție, perseverență sau coordonare.

Aceste semne nu sunt un diagnostic. Ele pot indica diferite cauze — și anume de aceea exercițiile este mai bine să fie selectate după consultația logopedului, nu după scheme generale de pe internet.

Neurogimnastica poate fi utilă ca adaos la munca principală. Dar dacă dificultățile sunt pronunțate — exercițiile de acasă, chiar și corect selectate, de regulă, nu sunt suficiente.

Neurogimnastica pentru copii de diferite vârste

Exercițiile sunt selectate în funcție de vârstă: creierul și motricitatea copilului la doi ani și la șapte ani funcționează diferit. Copilul mic are nevoie de simplitate și repetare, școlarul — de sincronicitate și trecere de la o acțiune la alta.

Neurogimnastica pentru copii de 2–3 ani

Principalul în această vârstă — imitația și instrucțiunea scurtă. Activitățile nu mai lungi de 3–5 minute, doar în formă de joc.

• «Strânge — deschide» — strângerea și deschiderea ritmică a pumnilor cu ambele mâini. Antrenează motricitatea fină și percepția ritmică.
• «Bate din palme — bate din picior» — bătaie din palme, apoi bătaie cu piciorul. Dezvoltă trecerea de la o acțiune la alta și imitația motorie.

Neurogimnastica pentru copii de 3–4 ani

Copilul deja poate menține o instrucțiune puțin mai complexă și poate trece între două-trei acțiuni.

• «Pumn — palmă» — schimbarea alternativă a pozițiilor mâinii mai întâi cu una, apoi cu două. Antrenează trecerea de la o acțiune la alta și controlul motor.
• «Repetă ritmul» — adultul bate un ritm simplu, copilul repetă. Dezvoltă atenția auditivă și simțul ritmic.

Neurogimnastica pentru copii de 5–6 ani

Se adaugă coordonarea ambelor mâini simultan. Este actuală în perioada pregătirii pentru școală — când sunt importante perseverența și abilitatea de a îndeplini sarcina până la capăt.

• «Mâini diferite» — o mână este strânsă în pumn, cealaltă este deschisă. A schimba pozițiile simultan. Antrenează interacțiunea interemisferică.
• «Bătaie din palme — genunchi — umeri» — succesiunea mișcărilor după modelul adultului cu creșterea treptată a tempoului. Dezvoltă atenția și memoria de lucru.

Neurogimnastica pentru copii de 6–7 ani

Se adaugă mișcări încrucișate și sarcini de trecere de la o acțiune la alta. Copilul este capabil să mențină o instrucțiune mai complexă și să lucreze într-un tempo ridicat.

• «Ureche — nas» — cu mâna stângă să se apuce de nas, cu dreapta de urechea stângă, apoi să schimbe simultan. Antrenează interacțiunea interemisferică și trecerea de la o acțiune la alta.
• «Pas încrucișat» — la mersul pe loc genunchiul drept se întinde spre cotul stâng și invers. Dezvoltă coordonarea și activează ambele emisfere.

Neurogimnastica pentru copii de 7–8 ani și 10 ani

Accent pe tempo, precizie și sincronicitate. Exercițiile sunt legate de sarcinile care apar la învățătură: atenție, coordonare la scris, viteza de trecere de la o acțiune la alta.

• «Optul leneș» — a desena în aer semnul infinitului cu mâna întinsă, urmărind cu privirea. Antrenează coordonarea vizual-motorie.
• «Stop — acțiune» — adultul numește comenzi, una dintre ele fiind semnal de oprire. Antrenează controlul inhibitor și atenția auditivă.

Cum să efectuați corect neuroexercițiile cu copilul

Câteva reguli pe care le recomandăm părinților:

• Scurt și regulat. 5–10 minute în fiecare zi sunt mai eficiente decât o oră o dată pe săptămână. Creierul fixează abilitatea prin repetare, nu prin durată.
• Mai întâi arătați singuri. Copilul învață prin observare. Înainte de a cere să repete — efectuați exercițiul împreună cu el.
• Începeți cu simplu. Dacă copilul nu se descurcă — sarcina este prea complexă, nu copilul «nu se străduiește». Întoarceți-vă cu un pas înapoi.
• Nu grăbiți. Viteza va veni de la sine, când mișcarea este însușită. Graba la început fixează greșelile, nu abilitatea.
• Lăudați pentru încercare, nu pentru rezultat. Mai ales la etapa inițială, când sarcina încă nu iese curat.
• Opriți-vă la oboseală. Dacă copilul a început să se distragă, să facă mofturi sau să facă totul neglijent — activitatea este mai bine să fie încheiată.
• Complicați treptat. Când exercițiul este efectuat cu încredere — adăugați tempo, schimbarea mâinilor sau un element nou.

Neurogimnastica nu trebuie să se transforme într-o obligație sau examen. Dacă copilul nu vrea — nu îl forțați. Este mai bine să reveniți la exercițiu mai târziu sau să îl propuneți într-un alt context.

Când este mai bine să vă adresați logopedului

Neuroexercițiile de acasă pentru copii sunt utile, dar ele nu înlocuiesc diagnosticul. Există semne la care noi recomandăm să nu amânați consultația față în față:

• copilul la 2–3 ani aproape nu vorbește sau nu încearcă să repete cuvinte;
• vorbirea este neînțeleasă de cei din jur, nu doar de străini, ci și de apropiați;
• copilul nu îndeplinește o instrucțiune simplă în doi pași;
• există dificultăți vizibile cu repetarea mișcărilor — se încurcă, pierde succesiunea;
• copilul obosește repede, nu menține atenția nici măcar la o sarcină scurtă;
• la 5–6 ani se păstrează tulburări grosiere ale pronunției sunetelor;
• există dificultăți cu imitația — mimică, gesturi, acțiuni.

La consultația față în față logopedul evaluează vorbirea, articulația, respirația, auzul fonematic, atenția și felul în care copilul îndeplinește instrucțiunile pe viu. Acest lucru este imposibil de făcut după descrierea părinților sau video — este important să observăm copilul nemijlocit în proces.

În urma rezultatelor diagnosticului, specialistul selectează exercițiile individual și explică părinților cum să lucreze acasă între consultații.

Dacă observați că copilului îi este greu să repete mișcări, să mențină atenția sau vorbirea se dezvoltă mai lent decât se așteaptă — programați-vă la o consultație față în față la «Logoped-Magician». Noi vom evalua particularitățile dezvoltării și vom sugera ce exerciții se potrivesc anume copilului dumneavoastră.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Părinții așteaptă adesea până când copilul «va vorbi singur». Dar dacă la 2,5 ani nu există nici măcar încercări de a repeta cuvinte — acesta este deja un motiv să veniți la diagnostic, nu să mai observați încă o jumătate de an.

Ce este important să rețină părinții

Neurogimnastica pentru copii — nu este o metodă de tratament și nici o modalitate universală de a rezolva dificultățile de vorbire. Este un instrument care poate susține dezvoltarea atenției, coordonării, imitației și motricității — abilități pe care se construiește activitatea de vorbire.

Pe scurt despre principal:

• exercițiile sunt selectate în funcție de vârsta și particularitățile copilului;
• este mai bine să lucrați regulat și puțin, în formă de joc;
• dacă copilul nu se descurcă — sarcina trebuie simplificată, nu să insistați;
• neuroexercițiile pentru copii funcționează mai eficient ca parte a muncii logopedice complexe, nu separat de ea;
• în cazul dificultăților pronunțate cu vorbirea, atenția sau coordonarea, activitățile de acasă nu sunt suficiente.

Rezultatul depinde de vârsta copilului, caracterul dificultăților și regularitatea activităților. Noi, la «Logoped-Magician», recomandăm întotdeauna să începeți cu diagnosticul — pentru ca exercițiile să se potrivească într-adevăr copilului, nu să fie luate la întâmplare.