Autismul la copii

Cauzele autismului la copii

Cauzele autismului sunt studiate până în prezent. Dezvoltarea tulburărilor de spectru autist poate fi influențată de factori genetici, particularități ale dezvoltării sistemului nervos, evoluția sarcinii și alte cauze biologice. În același timp, autismul nu este legat de educație, nivelul de grijă al părinților, apartenența socială sau națională a familiei.

Printre posibilii factori de risc specialiștii iau în considerare:

• predispoziția genetică;
• particularitățile dezvoltării intrauterine;
• bolile infecțioase, care ar fi putut influența dezvoltarea fătului;
• leziunile organice ale sistemului nervos central;
• complicațiile în timpul sarcinii sau nașterii;
• influența factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător.

Dar prezența unui singur factor nu înseamnă că copilul va avea neapărat autism. În fiecare caz este important să fie evaluată dezvoltarea copilului în mod complex.

Curs intensiv privind lansarea vorbirii la copii

Îmbunătățiți-vă abilitățile de vorbire în 6 săptămâni

Citeşte mai mult

Principalele semne și simptome ale autismului la copii

Copiii cu autism se dezvoltă, de obicei, fizic la fel ca și ceilalți copii și nu au trăsături exterioare speciale după care se poate pune diagnosticul.

Primele semne ale autismului la copii se manifestă mai des în comportament, reacția la oameni, particularitățile jocului, vorbirii și comunicării. La unii copii simptomele sunt observabile deja la vârste fragede, la alții — devin mai evidente mai aproape de 2–3 ani, când de la copil se așteaptă vorbire activă, joc comun și comunicare cu adulții.

Semnele autismului la sugari

Observarea manifestărilor autismului la bebeluși din prima privire nu este ușoară. Dar, în cazul observațiilor regulate, unele particularități pot deveni motiv pentru o consultație la specialist.

Adresați-vă pentru o evaluare profesională, dacă copilul:

• nu fixează privirea pe fața adultului;
• reacționează rar la zâmbet, voce, adresare;
• evită contactul vizual;
• nu se întinde spre oamenii apropiați;
• nu răspunde la nume;
• nu manifestă interes față de jucării sau le folosește monoton;
• poate să se legene mult timp, să încremenească sau să repete aceleași mișcări;
• plânge sau țipă des fără o cauză clară;
• reacționează neobișnuit la sunete, atingeri, lumină sau schimbarea mediului.

Un semn separat nu vorbește despre autism. Este important cum se dezvoltă copilul în ansamblu: cum reacționează la oameni, sunete, atingeri, cum stabilește contactul și însușește noi abilități.

Semnele autismului la 1 an

La 1 an, la copil apar de obicei interesul activ față de apropiați, gesturile, încercările de comunicare, reacția la nume, răspunsul emoțional. În autism, o parte dintre aceste abilități poate fi slab exprimată sau absentă.

Posibile semne ale autismului la 1 an:

• copilul nu răspunde la nume;
• se uită rar în ochi;
• nu folosește gestul de indicare;
• nu arată obiecte adultului;
• nu încearcă să atragă atenția asupra a ceea ce îl interesează;
• evită îmbrățișările, atingerile sau, dimpotrivă, cere un contact corporal monoton;
• reacționează neobișnuit la sunete, lumină, atingeri;
• poate să nu reacționeze la un sunet puternic, dar să se sperie foarte tare de zgomotele casnice;
• nu încearcă să imite adulții;
• se joacă monoton cu obiectele: le învârte, le lovește, le mută, le aliniază.

Dacă copilul nu folosește gesturi, nu reacționează la adresare și nu tinde spre contact, este mai bine să nu așteptați ca situația „să treacă de la sine”, ci să consultați un specialist.

Semnele autismului la 2 ani

La 2 ani, părinții încep adesea să observe că copilul se dezvoltă altfel decât semenii: vorbește puțin sau nu folosește vorbirea pentru comunicare, nu răspunde întotdeauna la nume, evită contactul, poate repeta aceleași mișcări. Este important să se evalueze nu un singur simptom separat al autismului la 2 ani, ci combinația particularităților de vorbire, comportamentale și sociale.

Posibile semne ale autismului la 2 ani:

• copilul nu răspunde la nume sau reacționează selectiv;
• evită contactul vizual;
• nu arată cu degetul spre obiecte;
• nu aduce jucăria pentru a împărtăși interesul cu adultul;
• nu folosește vorbirea pentru solicitare sau comunicare, chiar dacă pronunță cuvinte separate;
• nu încearcă să intre în dialog;
• repetă cuvinte sau fraze străine fără înțelegerea sensului;
• se joacă monoton, fără subiect;
• nu implică adultul în joc;
• merge pe vârfuri;
• repetă aceleași mișcări: se învârte, sare, flutură din mâini, se leagănă;
• reacționează dureros la sunete, atingeri, schimbarea traseului sau încălcarea ordinii obișnuite;
• suportă greu mutarea mobilei, schimbarea mediului, schimbarea regimului;
• se poate supăra brusc, dacă jucăriile nu stau în ordinea obișnuită;
• evită comunicarea cu copiii și adulții.

Dacă părinții își pun întrebarea cum să înțeleagă că un copil are autism la 2 ani, este important să privească nu doar vorbirea. Au importanță contactul, gesturile, jocul, reacția la nume, particularitățile senzoriale și capacitatea de a interacționa cu cei din jur.

Semnele autismului la 3 ani

La 3 ani, semnele autismului devin de obicei mai vizibile, deoarece de la copil se așteaptă deja vorbire activă, joc cu subiect, comunicare cu adulții și copiii. Motiv pentru consultație poate fi nu doar lipsa vorbirii, ci și situația în care copilul vorbește, dar nu susține dialogul, nu se joacă „de-a ceva”, nu înțelege vorbirea adresată sau reacționează dureros la schimbări.

Posibile semne ale autismului la 3 ani:

• copilul nu susține un dialog simplu;
• nu pune întrebări;
• nu folosește vorbirea pentru comunicare;
• vorbește despre sine la persoana a treia;
• repetă fraze după adulți sau din desene animate;
• vorbirea poate fi monotonă, fără coloratură emoțională exprimată;
• nu folosește mimica și gesturile pentru comunicare;
• nu participă la jocuri de rol cu subiect;
• se joacă monoton: aranjează, învârte, sortează obiecte;
• nu manifestă interes față de jocul comun cu semenii;
• tinde spre singurătate;
• reacționează brusc la schimbarea regimului, traseului sau ordinii obișnuite;
• se poate irita de sunete, lumină, atingeri, haine noi;
• repetă aceleași mișcări sau acțiuni;
• se închide în sine, dacă se pune presiune asupra lui.

La unii copii, în același timp, pot exista interese pronunțate sau abilități separate: dragoste pentru muzică, calcul, litere, constructori, dansuri, memorarea traseelor sau faptelor. Dar prezența unui interes puternic nu anulează necesitatea evaluării comunicării, vorbirii și comportamentului.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Un semn separat încă nu înseamnă autism. Este important să se privească combinația particularităților: cum comunică copilul, reacționează la adresare, folosește vorbirea, se joacă, suportă schimbările și interacționează cu adulții.

Diagnosticul autismului la copii

Diagnosticul timpuriu ajută la înțelegerea mai bună a particularităților dezvoltării copilului și la alegerea la timp a ajutorului corecțional. Cu cât părinții acordă mai devreme atenție dificultăților cu vorbirea, contactul, jocul și comportamentul, cu atât mai repede se poate începe lucrul asupra comunicării, adaptării și abilităților sociale.

Diagnosticul timpuriu și ajutorul corecțional la timp pot îmbunătăți vizibil comunicarea, comportamentul, dezvoltarea vorbirii și adaptarea copilului. Prognosticul este întotdeauna individual și depinde de particularitățile copilului, vârsta începerii ajutorului și tulburările asociate.

În centrul «Logoped-Magician», specialiștii evaluează vorbirea, comunicarea, particularitățile comportamentului, reacției senzoriale și interacțiunii copilului. După diagnostic se alege un program individual de ajutor corecțional.

Pentru evaluarea dezvoltării pot fi utilizate:

• observarea comportamentului copilului;
• discuția cu părinții;
• chestionare speciale;
• diagnosticul prin metoda ADOS;
• evaluarea dezvoltării vorbirii;
• consultația logopedului-defectolog;
• consultația neuropsihologului;
• investigații suplimentare și analize conform indicațiilor, dacă specialistul trebuie să excludă stări asociate sau să clarifice tabloul general al dezvoltării copilului;
• examinarea otorinolaringologului, dacă trebuie exclusă întârzierea dezvoltării vorbirii din cauza scăderii auzului.

Testele online și chestionarele nu stabilesc diagnosticul. Ele pot ajuta părinții să observe semnale de alarmă și să înțeleagă dacă există motiv să se adreseze unui specialist. Diagnosticul se stabilește după evaluarea complexă a vorbirii, comportamentului, comunicării, dezvoltării și anamnezei copilului.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Ttestele online și listele de semne pot ajuta părinții să observe semnale de alarmă, dar nu înlocuiesc diagnosticul. Decizia privind diagnosticul este luată de specialist după evaluarea complexă a dezvoltării copilului.

Corecția și tratamentul autismului

Părinții întreabă adesea dacă autismul poate fi vindecat complet. Este important de înțeles: tulburarea de spectru autist se manifestă la copii diferit, de aceea și ajutorul trebuie să fie individual. Scopul lucrului corecțional — nu este să „schimbe” copilul, ci să îl ajute să dezvolte vorbirea, contactul, înțelegerea vorbirii adresate, autonomia, abilitățile de joc și sociale.

Ajutorul corecțional competent ajută copilul să se adapteze mai bine, să dezvolte vorbirea, abilitățile de comunicare, autonomie și interacțiune cu cei din jur. La mulți copii, lucrul regulat cu specialiștii ajută la îmbunătățirea înțelegerii vorbirii, comunicării, imitării, contactului și folosirii vorbirii în situațiile de zi cu zi.

În centrul «Logoped-Magician», programul de ajutor se alege individual. În lucru pot intra:

• ședințe logopedice;
• logoritmică;
• dezvoltarea înțelegerii vorbirii adresate;
• lucrul asupra lansării și dezvoltării vorbirii;
• stimulare senzorio-sonoră conform indicațiilor;
• lucrul cu neuropsihologul;
• integrare senzorială;
• dezvoltarea abilităților de joc;
• învățarea interacțiunii sociale;
• lucrul cu părinții;
• însoțire medicală conform indicațiilor.

Terapia medicamentoasă poate fi luată în considerare numai de medic și numai în acele cazuri în care există indicații pentru aceasta. Nu merită să dați copilului medicamente pe cont propriu, mai ales mijloace care influențează sistemul nervos, comportamentul sau somnul. Orice tratament trebuie prescris de specialist după evaluarea față în față a stării copilului.

Sfaturi pentru părinții care au un copil cu autism

Când în familie crește un copil cu particularități de dezvoltare, adulții au nevoie de multă răbdare, consecvență și sprijin. Pentru părinți este important nu doar să ajute copilul, ci și să își păstreze propria stare emoțională.

Recomandări care pot ajuta acasă:

• comunicați cu copilul prin fraze scurte și clare;
• adresați-vă calm, fără strigăte și presiune;
• folosiți gesturi, mimică, indicii vizuale;
• numiți mai des acțiunile și obiectele prin cuvinte simple;
• respectați un regim stabil al zilei;
• avertizați copilul din timp despre schimbări;
• nu îl supraîncărcați cu activități, faceți pauze pentru odihnă;
• susțineți chiar și o inițiativă mică;
• repetați abilitățile noi regulat și în aceeași succesiune;
• dați sens jocului cu obiecte: construiți, hrăniți jucăria, plimbați mașinuța, asamblați trenul;
• dezvoltați jocul comun, nu doar acțiunile independente;
• folosiți puzzle-uri, mozaicuri, sortatoare, carduri, jocuri simple de masă;
• încurajați orice contact: privire, gest, sunet, încercare de a repeta un cuvânt;
• nu comparați copilul cu alți copii;
• nu pedepsiți pentru particularități de comportament care sunt legate de supraîncărcare sau anxietate.

Dacă copilului îi este greu să comunice prin cuvinte, în primele etape se pot folosi gesturi, carduri, obiecte, program vizual. Acest lucru nu împiedică dezvoltarea vorbirii, ci ajută copilul să înțeleagă adulții și să își exprime dorințele într-un mod accesibil.

Pentru părinți este, de asemenea, important să aibă grijă de ei: să se odihnească, să ceară sprijin, la nevoie să lucreze cu un psiholog. Un adult stabil emoțional ajută copilul mai ușor, reacționează mai calm la dificultăți și rezistă mai bine unui proces corecțional îndelungat.

În centrul «Logoped-Magician», părinții primesc recomandări care pot fi folosite acasă: cum să comunice cu copilul, cum să susțină vorbirea, cum să dezvolte jocul, cum să reacționeze la comportamentul dificil și cum să consolideze abilitățile între ședințe.