Alalie senzorio-motorie sau autism: cum să le deosebim

Alalia senzorio-motorie și autismul sunt stări diferite, dar unele manifestări pot fi asemănătoare: copilul vorbește puțin sau nu vorbește deloc, înțelege slab vorbirea adresată, repetă fraze auzite, reacționează neobișnuit atunci când i se vorbește. După un singur astfel de semn nu se poate determina ce se întâmplă exact. În centrul nostru evaluăm vorbirea și comunicarea copilului în ansamblu și, dacă este necesar, recomandăm investigații suplimentare.

Când părinții încearcă să înțeleagă dacă alalia sau autismul se află în spatele întârzierii vorbirii, cel mai adesea se orientează după anumite particularități de comportament. Dar aceeași reacție externă poate avea cauze diferite. De aceea, atunci când există suspiciunea de alalie senzorio-motorie, este important să se analizeze nu doar numărul de cuvinte, ci și înțelegerea vorbirii, gesturile, modalitățile de comunicare, interacțiunea cu adulții și reacția la instrucțiuni.

Ce este alalia senzorio-motorie

Alalia senzorio-motorie este o tulburare pronunțată a dezvoltării vorbirii, în care copilului îi este dificil în același timp să înțeleagă vorbirea adresată și să folosească independent cuvinte și fraze. El poate auzi sunetele, poate reacționa la intonație sau la situație, dar nu întotdeauna asociază cuvintele auzite cu semnificația lor. Din această cauză este afectată și propria vorbire: vocabularul se formează lent, frazele pot lipsi sau pot fi utilizate instabil.

În același timp, alalia nu este pur și simplu o situație în care copilul „a început să vorbească târziu”. Dificultățile de vorbire afectează diferite aspecte ale comunicării și necesită o evaluare profesională.

Prin ce se deosebesc alalia motorie, senzorială și senzorio-motorie

Alalia motorie este o stare în care înțelegerea vorbirii este de obicei păstrată mai bine decât capacitatea de a exprima independent un gând prin cuvinte. Copilul înțelege semnificativ mai mult decât poate spune.

În cazul alaliei senzoriale, principala dificultate este legată de înțelegerea vorbirii adresate: copilul aude, dar recunoaște insuficient de precis semnificația cuvintelor și frazelor.

În cazul alaliei senzorio-motorii se combină ambele grupuri de dificultăți — atât în înțelegerea vorbirii, cât și în formarea ei independentă. Gradul de manifestare a acestor dificultăți poate varia considerabil de la un copil la altul.

De ce alalia poate fi confundată cu autismul

Alalia este autism: de ce sunt ele adesea confundate? La nivel cotidian, unele manifestări ale acestor stări chiar pot părea asemănătoare. Copilul vorbește puțin sau nu vorbește deloc, nu întotdeauna îndeplinește instrucțiunile verbale, repetă fraze auzite, se poate implica slab în dialog sau poate folosi gesturi în locul cuvintelor.

Dar asemănarea externă nu înseamnă încă aceeași cauză. În cazul alaliei, în centrul problemei se află funcțiile de vorbire: înțelegerea și formarea vorbirii. În cazul TSA, dificultățile afectează un spectru mai larg de domenii, inclusiv comunicarea socială și particularitățile de comportament. De aceea, formulări precum alalia senzorială este autism sau alalia motorie este autism sunt incorecte.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Noi nu evaluăm un singur simptom separat. Este important să vedem cum copilul înțelege vorbirea adresată, folosește gesturile, reacționează la indicii, intră în interacțiune și utilizează modalitățile de comunicare care îi sunt accesibile.

Alalia și autismul: care sunt principalele diferențe

Diferența dintre alalie și autism se observă nu după un singur semn, ci după modul în care copilul înțelege vorbirea, o folosește, comunică și interacționează cu cei din jur. Tocmai de aceea, întrebarea alalia și autismul — care este diferența este mai corect să fie analizată pe mai multe direcții simultan.

Înțelegerea vorbirii adresate

În cazul tulburărilor senzoriale de vorbire, copilului îi este dificil să recunoască sensul cuvintelor și frazelor. El se poate orienta după situație, intonație sau gestul adultului, de aceea din exterior uneori pare că înțelege vorbirea adresată mai bine decât este în realitate.

În cazul TSA, reacția la vorbire poate fi de asemenea instabilă, dar ea în sine nu arată cât de bine înțelege copilul ceea ce i se spune. Urmărim dacă îndeplinește instrucțiunile fără indicii gestuale, dacă reacționează la formulări cunoscute și noi, dacă înțelege vorbirea în afara situației obișnuite.

Utilizarea vorbirii și ecolaliile

Ecolalia — repetarea cuvintelor sau frazelor auzite — poate apărea în cazul diferitelor particularități de dezvoltare. De aceea, ea nu poate fi considerată un semn care, de unul singur, arată diferența dintre autism și alalie.

Este mult mai important să înțelegem cum folosește copilul frazele repetate: dacă sunt legate de situație, dacă îl ajută să exprime o cerere sau o intenție, dacă apare vorbirea independentă. Astfel de observații oferă mai multe informații decât simplul fapt al ecolaliei.

Gesturile și comunicarea nonverbală

Când vorbirea nu este suficientă, copilul poate folosi privirea, gestul de indicare, mimica, mișcarea mâinii, îl poate conduce pe adult către obiectul de care are nevoie. Evaluăm nu prezența unui anumit gest, ci măsura în care copilul folosește conștient modalități nonverbale de comunicare.

Acest lucru ajută la înțelegerea faptului dacă el încearcă să transmită un mesaj unei alte persoane și prin ce mijloace compensează lipsa vorbirii.

Interacțiunea socială și activitatea comună

Este important să observăm cum copilul intră în contact: dacă cere ajutor, dacă împărtășește interesul, dacă participă la jocul comun, dacă urmărește acțiunile adultului.

În același timp, lipsa contactului vizual sau refuzul de a se juca într-un anumit moment nu poate fi interpretată separat de celelalte manifestări. Comportamentul depinde atât de situație, cât și de vârstă și de particularitățile individuale ale copilului.

Comportamentul repetitiv și reacția la schimbări

Acțiunile repetitive, scenariile obișnuite de joc sau reacția pronunțată la schimbări pot apărea în diferite stări. Pentru specialist contează frecvența lor, gradul de manifestare și măsura în care acestea influențează comunicarea și activitatea de zi cu zi.

Comentariul specialistului

Irina Fursa Șef de centru, logoped

Diferența dintre alalia senzorială și autism nu este determinată de un set de „bife” separate. Noi comparăm particularitățile vorbirii, înțelegerii, comunicării și comportamentului pentru a obține o imagine completă a dezvoltării copilului.

Se poate determina alalia sau autismul după anumite semne separate

Nu. Un singur semn nu oferă un răspuns sigur. Copilul poate să nu răspundă la nume, să evite contactul vizual, să repete fraze sau să nu înceapă să vorbească mult timp — dar fiecare dintre aceste manifestări apare în situații diferite și, de una singură, nu explică cauza dificultăților.

Același lucru este valabil și pentru formularea alalie senzorio-motorie cu trăsături autiste. Ea nu trebuie să se transforme pentru părinți într-un diagnostic gata făcut pe baza unui set de particularități externe. Este important să înțelegem cum se comportă copilul în diferite situații, cât de stabil se manifestă dificultățile și cum sunt ele legate de vorbire, comunicare și interacțiune.

În centrul nostru nu ne uităm la o singură „bifă”, ci la combinația semnelor. O astfel de abordare ajută la evitarea concluziilor pripite și la înțelegerea direcției în care copilul are nevoie de o evaluare și de ajutor în continuare.

Cum se desfășoară diagnosticul în cazul unei întârzieri pronunțate a vorbirii

Când copilul vorbește puțin, înțelege slab vorbirea adresată sau reacționează neobișnuit la comunicare, o singură evaluare logopedică nu este suficientă pentru a explica cauza tuturor dificultăților. De aceea, diagnosticul trebuie să fie complex.

Primul pas important este verificarea auzului. Chiar dacă copilul reacționează la sunetele din viața de zi cu zi, acest lucru nu înseamnă întotdeauna că percepe la fel de bine toate frecvențele vorbirii. Dacă este necesar, recomandăm consultarea specialiștilor de profil pentru investigații suplimentare.

Ce se evaluează la întâlnirea față în față

La întâlnire observăm nu doar ce cuvinte pronunță copilul. Este important să înțelegem:

• dacă îndeplinește instrucțiuni simple și mai complexe;
• dacă înțelege vorbirea fără gesturi și alte indicii;
• cum cere ajutor sau își comunică dorințele;
• dacă folosește cuvinte, gesturi, privirea și mimica pentru comunicare;
• cum se implică în jocul comun;
• dacă apar fraze independente sau în vorbire predomină repetările;
• cum se schimbă reacția lui într-o situație cunoscută și într-una nouă.

Întâlnirea față în față permite observarea acestor particularități în interacțiune directă. Pe baza rezultatelor putem identifica dificultățile de vorbire, putem stabili direcțiile ulterioare ale muncii corective și le putem explica părinților dacă sunt necesare consultații sau investigații suplimentare.

Ce trebuie să facă părinții dacă copilul nu vorbește sau înțelege slab vorbirea

Dacă copilul rămâne vizibil în urmă în dezvoltarea vorbirii, înțelege slab cererile sau folosește rar cuvintele pentru comunicare, este mai bine să nu așteptați ca situația să se schimbe de la sine. Primul pas este să nu căutați un diagnostic după simptome separate, ci să formați o imagine clară a dezvoltării copilului.

Recomandăm să acționați consecvent:

• să faceți o evaluare față în față a dezvoltării vorbirii;
• să verificați auzul;
• să acordați atenție modului în care copilul înțelege instrucțiunile, folosește gesturile și intră în interacțiune;
• dacă este necesar, să consultați alți specialiști;
• după evaluare, să primiți recomandări concrete privind ședințele și activitatea de acasă.

Este important ca părinții să nu încerce să determine singuri dacă copilul are autism sau alalie. Este mult mai util să înțeleagă ce abilități sunt formate mai slab și de ce ajutor este nevoie acum. Cu cât dificultățile sunt identificate mai precis, cu atât traseul ulterior al muncii corective este mai clar.

Ședințe cu logopedul în centrul „Logoped-Magician”

În centrul „Logoped-Magician” începem activitatea nu cu un set de exerciții standard, ci cu evaluarea dificultăților concrete de vorbire ale copilului. Observăm cum înțelege vorbirea adresată, cum folosește cuvintele și gesturile, cum îndeplinește instrucțiunile, cum se implică în joc și interacționează cu adultul.

După întâlnirea față în față stabilim ce abilități necesită activitatea principală și construim ședințele ținând cont de nivelul actual al copilului. Aceasta poate include dezvoltarea înțelegerii vorbirii, extinderea vocabularului, formarea frazei, îmbunătățirea comunicării și a altor abilități de vorbire.

Le explicăm părinților ce pot face acasă între ședințe și la ce schimbări trebuie să fie atenți. Dacă în timpul evaluării apar semne care depășesc limitele activității logopedice, recomandăm consultarea unui specialist de profil.

Sarcina noastră este să nu punem un diagnostic după un singur simptom, ci să înțelegem posibilitățile de vorbire ale copilului și să construim un traseu clar pentru ajutorul ulterior.